11 iulie, 2016

POEZIE - NOUA LUNI

Motto propriu, insusit si asumat: rolul nostru este de a crea, indiferent de context si pret!

Gravitaţia nu se odihneşte
doar levitează amorţit
pe spatele meu incovoiat,

cu ultimul nerv încurcat în sferele
ochilor tăi, faguri topiţi
pe obrajii tăi obscuri si goi,
ajung la un capăt mort
şi păntecele este lăsat fără adăpost,

ultimul meu moment este tipatul tău
ochii mei se prelungesc prin ochii tăi,
două stele ce capturează infinitul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

RUTINA FERICIRII

 Atitudinea si alegerea rutinei din prezent, construiesc omul de maine. Inflorirea tarzie va conduce spre longevitate. Acceptarea si inteleg...