Motto propriu, insusit si asumat: timpul un reper deformat de constiinta insumata a semenilor!
Un ocean de cuvinte ma asteapta la iesire si tot atatea intrebari fara raspunsuri.Adoima ultimelor ani, incerc sa suplinesc imaginatia perceputa in eter ca un fundal fara substanta, dar cu amprente de energii vii, care inlantuiesc grijile si fobiile noastre care ne coplesesc zi de zi.
Poate ca ma joc cu cuvintele in substraturi adiacente spiritului meu altruist, dar e doar o forma de protest fata de monotonia si stresul cotidian care incet, incet ne duc catre cararile automatismului disimulat.
Nimic nu e ce pare, in forma cultivata de stramosi, seminte de avatar rasar din neant odata la 1000 de ani, ciclic, precum povestile istoriei neamului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu