Motto propriu, insusit si asumat: poporul roman cu trasatori definitorii de mandrie si egoism deopotriva!
BOSCHETÁR, boschetari, s. m. (Fam.) Persoană fără domiciliu, fără resurse, care trăiește prin parcuri, în guri de canal, sub poduri.
Azi treceam prin centru si am observat o persoana cazuta la pamant, abia cand am ajuns la el, mi-am dat seama ca e boschetar.Ma uitam prin jur, nimeni nu incerca sa il ajute, ca si cum nu le pasa, e un boschetar, isi merita soarta.Initial era sa procedez ca si ei, dar mi-am adus aminte spre rusinea mea, ca si parintii mei sunt destul de varsta si nu mi-as dori un caz asemanator.M-am dus spre el, s-a uitat la mine si l-am intrebat daca vrea sa se ridice...intre timp, aparuse o farmacista de langa si imi spusese ca chemase salvarea!
Daca trag linia, inca mai avem sanse, sa nu fim asa de egoisti, daca din 100 de persoane, una singura e interesata sa de-a ajutor, e suficient ca sa ne depasim conditia de popor mandru, dar indiferent fata de semenii nostri din jur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu